Rugaciunea Tatal nostru explicata copiilor: (Romanian edition)

Product Information

Nu ma rog Tie pentru painea mea, ci pentru painea noastra. Ce folos daca am paine numai eu, cand fratii mei flamanzesc imprejurul meu? Ar fi mai bine si mai drept daca s-ar lua de la mine o asemenea paine amara a iubirii de sine; mai bine sa rabd de foame impreuna cu fratii mei. Nu poate fi voia Ta sa-ti dea multumita un singur om in timp ce sute Te blesteama. Particula Carele nu este cunoscutul pronume relativ Care, ci, in limbajul bisericesc, echivalentul lui cel care sau cel ce, adica un determinativ cu valoare de apozitie. Daca expresia ar suna: Tatal nostru Care esti in ceruri, aceasta ar insemna ca-I spunem astfel spre a-L deosebi de un tata care nu este in ceruri. Spunand insa: Carele esti in ceruri, inseamna ca "a fi in ceruri" face parte din identitatea Sa (asa cum, de pilda, determinativul cel Mare face parte din identitatea Sfantului Stefan). V’o spun cu mana pe inima ca nu am intreprins aceasta analiza de dragul unei demonstratii teologice, ci de dragul vostru (si al nostru, al tuturor). Omul si Imparatia nu sunt niste abstractii logice, ci realitati vii, decisive pentru viata noastra de aici si pentru cea de dincolo. Cele doua alternative sunt, de fapt, doua ipostaze ale aceluiasi adevar. Sa-L luam ca exemplu pe Domnul Hristos. Pe de-o parte, El ne este gazda: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni. Pe de alta, El ne este oaspete: Iata, Eu stau la usa si bat; de-Mi va auzi cineva glasul si-Mi va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine. Sinteza acestor doua ipostaze ne-o propune Sfantul Apostol Iacob: Apropiati-va de Dumnezeu, si Se va apropia si El de voi. V’am vorbit despre starea de smerenie in care Fiul risipitor s’a hotarat sa se intoarca acasa. Ei bine, tatal sau l-a vazut de departe apropiindu-se si i s’a facut mila si, alergand, i-a cazut pe grumaz si l-a sarutat. Daca l-a zarit de departe si l-a intampinat, inseamna ca-l astepta; dar si fiul, in clipa in care a hotarat intoarcerea, a prezumat ca tatal sau il va primi. Asa e si cu Imparatia: ea vine catre noi, dar vine in masura in care si noi pasim spre ea, cu nadejde si smerenie. Rugaciunea: vina Imparatia Ta implica, neaparat, si marturisirea disponibilitatii noastre, a fiecaruia, de a-i iesi in intampinare. Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pre Pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Cum vom sfinti numele Tau? Oare prin bucurie nevinovata? Atunci indura-Te de noi pentru pruncii nostri nevinovati. Oare prin patimire? Atunci cauta spre mormintele noastre. Oare prin jertfelnicie? Atunci adu-Ti aminte de ostenelile mamelor, Doamne! Numele Tau este mai tare decat otelul si mai stralucitor decat lumina. Ferice de omul ce se nadajduieste intru Tine si se lumineaza cu numele Tau. Nebunii zic: Suntem inarmati cu otel, cine ne poate sta impotriva? Iar Tu nimicesti imparatii cu gaze nevazute! Infricosat este numele Tau, Doamne! El straluceste si parjoleste precum un mare nor de foc.

Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc, condus de Isus. În curând, acesta va guverna peste întregul pământ. Toate aceste experiențe ne fac să ne gândim la cuvintele psalmistului: „Tu vei auzi cererea celor smeriți, o, Iehova! Le vei întări inima și le vei acorda multă atenție”. ( Psalmul 10:17) Ce motivație extraordinară ne oferă versetul să perseverăm în rugăciune! Cerul si pamantul sunt tarinile Tale, Tata. Pe una dintre tarini semeni stele si ingeri, iar pe cealalta - spini si oameni. Stelele se misca potrivit voii Tale. Ingerii canta la stele, ca la niste harfe, potrivit voii Tale. Dar omul intalneste alt om si intreaba: Ce este voia lui Dumnezeu? Pana cand n-are sa stie omul voia Ta? Pana cand se va injosi inaintea spinilor de la picioarele sale? Tu l-ai facut ca sa fie deopotriva cu ingerii si cu stelele, dar, iata, si spinii sunt mai presus de el. Cu toate acestea, exista inca pareri ca o traducere corecta ar trebui sa formuleze: painea noastra cea spre fiinta, asa cum ne-a parvenit din timpuri mai vechi si mai razlete (cum este, de pilda, cantarea Tatal nostru de Anton Pann, pe care o cunoasteti). Exista si unele trimiteri la pareri patristice, cum ca painea ar avea un sens spiritual, chiar euharistic. Daca ar fi asa, nu poate fi evitata consecinta impartasirii zilnice, o tema pe care o voi aborda la vremea ei. Provocat de o controversa recenta, am cercetat bine si cu de-amanuntul aceasta problema si am ajuns la concluzia ca termenul original grecesc nu sufera o alta traducere decat zilnic, cotidian, de toate zilele (adica de fiecare zi). Prin aceasta rugaciune Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea painea (adica hrana materiala) pentru o zi, atat cat ne trebuie astazi, ceea ce se leaga de indemnul Mantuitorului: Nu va ingrijorati spunand: Ce vom manca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom imbraca? – deoarece pe toate acestea paganii le cauta –; ca stie Tatal vostru cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea. Ci cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga. Prin urmare, cerand si dobandind necesarul, evitam stresul goanei dupa acumulari si imbuibare. Notez si faptul ca Painea euharistica se obtine din painea materiala, sub forma de prescura, extrasa sarbatoreste din hrana noastra zilnica. Dar iata ca omul, daca vrea, poate sa rosteasca numele Tau mai bine decat spinii, deopotriva cu ingerii si cu stelele. Tu, Datatorule al duhului si Datatorule al voii, da-i omului voia Ta.Voia Ta este inteleapta si limpede si sfanta. Aceasta voie misca cerurile: de ce n-ar misca si pamantul, care fata de cer e ca o picatura intr-un ocean? Voia Ta este inteleapta.

Navigation menu

Vino, imparate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia – frumusetea. Ne-am saturat de alte imparatii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta! O, Cel mai intelept dintre toti tatii! Tu totdeauna zambesti in frumusetea si nemurirea Ta cea dumnezeiasca si, iata, din zambetul Tau cresc stele! Intotdeauna prefaci zambind raul nostru in bine si altoiesti pomul binelui pe pomul raului, si astfel vindeci cu rabdare Gradina Raiului cea lasata in parasire de catre noi. Tu cu rabdare vindeci si cu rabdare zidesti. Cu rabdare zidesti a Ta imparatie a binelui, Imparatul si Tatal nostru. Ne rugam Tie: slobozeste-ne de rau si umple-ne de bine, Tu, desavarsita desertare de rau si umplere de bine. Aceasta este o cerere care, intr’adevar, are nevoie de o explicatie mai larga, deoarece nu putini sunt cei ce se intreaba, nedumeriti: Cum e posibil ca Dumnezeu sa ne duca la pacat?... Cine da trup, acela da si suflet, si cine da vazduh, acela da si paine. Copiii Tai, Daruitorule Milostive, asteapta de la Tine toate cele de trebuinta. Cine va lumina fetele lor dimineata daca nu Tu cu lumina Ta? Cine va priveghea noaptea asupra rasuflarii lor cand dorm daca nu Tu, Cel mai neobosit decat toti strajerii? Unde am putea sa semanam painea de zi cu zi daca nu in tarina Ta? Cu ce am putea sa improspatam aceasta tarina daca nu cu roua Ta cea de dimineata? Cum i-am da viata daca nu cu lumina Ta si cu vazduhul Tau? Cum am putea sa mancam painea daca nu cu gura pe care ne-ai facut-o Tu? Cum am putea sa ne bucuram si sa Iti multumim ca suntem hraniti, daca nu prin duhul pe care l-ai suflat in noroiul lipsit de viata si ai facut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist? Ne umple de neliniste lumina Ta, Luminate Tata al nostru, ca pe niste fluturi de noapte. Cand ne chemi la lumina, noi dam fuga la intuneric; cand suntem pusi in intuneric, cautam lumina. Inaintea noastra se afla mreaja multor cai, insa ne temem sa mergem pana la capat pe vreuna din ele, fiindca la orice capat ne asteapta si ne momesc ispite. Iar calea ce duce la Tine este taiata de multe ispite si de multe, multe prapastii, inainte sa vina ispita asupra noastra, pare ca ne urmezi ca un nor luminos, dar cand ispita vine, dispari. Noi ne agitam tulburati si ne punem intrebarea chinuitoare: cand ne-am inselat, cand am crezut ca esti de fata sau cand am crezut ca lipsesti?

Iata, suntem nefericiti, fiindca am despartit ceea ce-i de nedespartit la Tine: am despartit puterea de lumina, si am despartit puterea de dragoste, si am despartit puterea de credinta, si in cele din urma – iar asta este pricina cea dintai a caderii noastre – am despartit puterea de smerenie. Tata, uneste, rugamu-Te, ceea ce fiii Tai nebuneste au despartit. Ne rugam Tie: ridica la cinstea cea dintai puterea Ta, care a fost lasata in parasire si necinstita: fiindca, iata, Intrebat de catre ucenicii Sai, langa fantana lui Iacob, daca a mancat ceva in ziua aceea, Iisus le raspunde: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M’a trimis si sa-I implinesc lucrarea. Iar in alta imprejurare: Nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Desigur, nici pe departe nu poate fi vorba de constrangere, ci de iubire consensuala. Iisus-omul Isi pune de acord propria-I vointa cu aceea a Tatalui chiar si in momentul extrem cand, in noaptea din gradina Ghetsimani, are in fata spectrul paharului crancen al chinurilor pe cruce: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca pe-alaturi de Mine paharul acesta!... Pentru ca, imediat, sa-si revina si sa exclame: Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.Avem insa un exemplu mult mai la indemana, pe care-l cunoastem din Sfintele Scripturi: Insusi Fiul lui Dumnezeu, cea de a doua Persoana a Sfintei Treimi, Carele din Tatal S’a nascut mai inainte de toti vecii si intrupat, din voia Parintelui Sau, in persoana lui Iisus Hristos, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire.

A fost o vreme, indelungata, cumplita vreme, cand si oamenii iti ziceau si Te numeau Domn, sau Facator, sau Stapan! Asa a fost, cu adevarat, cand omul simtea ca este numai un lucru intre lucruri. Dar acum, multumita Fiului Tau Unuia-Nascut si Celui mai bun dintre fiii Tai, am invatat numele Tau cel adevarat. Drept aceea si eu indraznesc sa Te chem impreuna cu Hristos: Tata!Cele mai vechi texte ale rugaciunii Tatal Nostru exista scrise in limba greaca. Aceasta se datoreaza faptului ca limba latina a fost limba dominanta a crestinismului in mare parte a continentului european. ”Pater Nostre”, rugaciunea in latina, este o traducere importanta a versiunii din limba greaca.

Acum am invatat prin patimire ca nu este alt imparat afara de Tine. Sufletul nostru inseteaza de imparatia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor imparati si imparatii? Noi ne rugam Tie acum sa vii in ajutorul nostru.Vie imparatia Ta la aratare – Imparatia intelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamant, care de mii de ani este camp de lupta, sa ajunga casa in care Tu sa fii gazda, iar noi – oaspetii Tai. A Ta este puterea sfanta si inteleapta – dar cand se afla in mainile noastre, puterea Ta este in primejdie sa se spurce si sa ajunga ne-sfanta si nebuneasca.Tata, Carele esti in ceruri, ajuta-ne sa cunoastem si in fiecare zi sa facem un singur lucru: sa stim ca toata puterea este a Ta si sa intrebuintam puterea Ta dupa voia Ta. Acum am invatat prin patimire ca nu este alt imparat afara de Tine. Sufletul nostru inseteaza de imparatia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor imparati si imparatii? Noi ne rugam Tie acum sa vii in ajutorul nostru.Vie imparatia Ta la aratare - Imparatia intelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamant, care de mii de ani este camp de lupta, sa ajunga casa in care Tu sa fii gazda, iar noi - oaspetii Tai. Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina, pentru ajutor la găsirea lucrurilor pierdute - 11 Noiembrie Prima scriere in limba romana a rugaciunii Tatal Nostru a fost facuta cu litere latine, de Luca Stroici, mare logofat al Moldovei intre anii 1580 – 1591 si 1595 – 1610.Eu zic, Doamne, ca atunci cand Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este buna, insa cand cersetorii, care au imprumutat putere de la Tine, se trufesc facand ce vor cu puterea Ta ca si cum ar fi a lor, ea este rea. Si astfel, exista un singur stapan, dar sunt si oameni ce intrebuinteaza in chip samavolnic puterea Ta, da, intrebuinteaza particele ale puterii Tale, pe care cu milostivire o dai cu imprumut de la masa Ta cea bogata acestor muritori saraci de pe pamant. O, cat este de dulce aceasta slavita soapta! Ce am putea dori mai mult decat sa fim copiii slavei Tale? Nu e aceasta indeajuns? Fara indoiala, este indeajuns pentru o viata adevarata. Dar, iata, oamenii vor sa fie tati ai slavei. Iar acesta e inceputul si culmea nenorocirii lor. Ei nu se multumesc sa fie copii si partasi ai slavei Tale, ei vor sa fie tati si purtatori ai slavei Tale. Si totusi, Tu esti singurul Tata si singurul purtator a toata slava. Multi sunt cei ce folosesc in chip rau slava Ta si multi sunt cei ce se amagesc pe sine. Nimic nu e atat de primejdios ca slava in mainile muritorilor.